despre dragoste!

-Nu ti-am mai spus de mult ca te iubesc! nu pentru ca nu te-as mai iubi ci pentru ca in mintea mea ti-o spun in fiecare secunda. N-am realizat ca de 2 zile nu am mai dat glas gandurilor mele insa sunt sigur ca au ajuns la tine si nerostite. pana la urma dragostea nu tine de cat de des spui "te iubesc!".

Dragostea inseamna :fericite, bunastare, emotie, bunatate, confort, exaltare, nebunie, dor , soapte,zambete, extaz, atingeri,  glasuri, secrete, frumusete, saruturi, imbratisari.... mai ales imbratisari

 ps: i love you!

Revelatie

Astazi am avut o zi proasta ,inspre foarte proasta...
Importanta a fost insa  revelatia  venita o data cu seara cand, dupa vizionarea  filmului "The secret" mi-am dat seama ca pot fi tot ce vreau sa fiu, ca eu sunt propriul meu univers si ma pot crea in modul  in care vreau eu.
 Asa ca de azi o sa incep sa  provoc universul la indeplinirea dorintelor mele.
De maine sunt cu un pas mai aproape de: a fi miss Romania, de a  participa la Dansez pentru tine, de a-mi lua toate examenele, de a merge in vacanta in Grecia, de a a lucra intr-o agentie de publicitate, a lucra muuuuuult ca model si de a aparea in reclame, de a iesi divin in pozele din sedinta foto de pe 15, a prinde un peste maaare de tot(mai mare decat al lui Cristian ;)) ) , de a intra la buget la toamna.
 Cam atat momentan. Dau universului timp pentru a le indeplini pe acestea si revin;)

          Amintirile dulci -amerui  ale inceputurilor noastre tumultoase imi zvacnesc in suflet cand si cand. Revin mereu cu aceeasi cantitate nestavilita de emotie. Vechea mea ioiubire o vedem din minut in minut prabusindu-se precum o casa veche in paragina.  Imi si imaginam  inaltundu-se in locul ei un palat ca in basme.

          Vorbe de repros imii stapungeau inima  precum un glont mijlocul unei tinte la un concurs de tir. Mi s-a reprosat  ca nu am stiut sa-mi cladesc si fortific dragostea pentru a fi indestructibila si poate ca asa a fost. Dar daca n greasim din ce mai invatam? si slava domnului am invatat o gramada...

          Dar pana la  urma urmelor fiecare stie sa-si recunoasca  printul din multime  si ce s-ar intampla cu fericirea lumii daca l-am lasa sa treaca pe langa noi? Mai exista si semi printi sau acei printi ne-autentici cu care ne multumim doar pentru ca nu stim inca  ca nu sunt  ei adevaratii printi. Nu spun ca nu a fost bine... as fi ipocrita dar destinul acela de basm se poate implini  doar cu adevaratul print, cel "pe cal alb"'.

          Eu l-am intalnit pe  al meu intro seara calduta de toamna. Ce-i drept el e mai degraba un trubadur decat print de basm dar sa zicem ca in cazul asta  se echivaleaza. Era multa lume si multe discutii de socializare  gen "la ce facultate esti?" "in ce an?" conversatii de camin sa le numim asa... simpatica rutina fu sparsa  la un moment dat de trubadurul meu cu ochi albastrii care incepu sa isi gadile chitara cu acorduri precise si sa o acompanieze cu un glas superb lasand audienta cu gura cascata.

          Seara aceea draguta plina de muzica si dezbateri politice nu anunta nimic din ceea ce urma sa se inntample. Fulgeratoare. acesta este cuvantul potrivit pentru a descrie eveni,mentele care  au urmat. A fost ca o schimbare radicala in univers ca si cand Pamantul si-ar fi inversat polii. Tot ce stiam despre mine pana atunci parea sa fie gresit. Capacitatea mea de  a gandii rational parea sa fie total anihilata. Am luat decizii dictate de inima  si a fost cea mai potrivita varianta din lume.

          Vorbind despre vechea iubire pot spune ca s-a daramat  cat ai clipii iar constructia palatului a inceput in clipa  imediat urmatoare. E uimitor sa constati cat de difeit poti fi de la o dragoste la alta si cat de mult te poate schimba o iubire. 

          Am invatat ca timpul se poate oprii in loc daca stii  cum sa-l prinzi in mijlocul unui sarut. Pare sa functioneze doar daca forfota din jor e ignorata, seara tocmai petrecuta la teatru a fost minunata si picaturile grasane de ploaie roiesc in jurul vostru. Ar trebui sa incercati asta; senzatia e unica.

          Simteam ca iubesc cu adevarat! Sentimentul era unic si nou. Ma acapara  mai mult si mai mult cu  fiecare secunda ce trecea. Nu imi mai incapeam in mine de atata dragoste. E minunat cand poti invata o gramada de lucruri de la omul de langa tine dar e si mai minunat cand aflii mai mulde depre tine , prin el.

          Dragostea te inspira as spune eu. Te  impinge sa fii mai bun; asta cred ca-i principala ei caracteristica. Cu ajutorul acestei apoti testa daca iubesti cu adevarat sau nu. 

          Au trecut sase luni de cand a inceput infinita mea inlantuire de zile fericite.

          Va doresc toturor "indragostire" plauta!

Revin cu detalii.

In catarea culorii mirosului de iarba verde

In catarea culorii mirosului de iarba verde

         A fost odata ,nu chiar atat de demult,intr-o Imparatie Albastru-Azul un imparat si o imparateasa ce aveau o fata cu buze mai apetisante decat piersica,cu pielea mai fina decat petalele unui trandafir,cu parul stralucitor precum soarele intr-o zi insorita de vara si cu niste ochi mai frumosi dacat cele mai stralucitoare stele.Atidorfa,caci asa se numea fata,era o tanara nazdravana  care-si petrecea timpul participand la fel de fel de baluri.Dupa o astfel de noapte ,Atidorfa,se culca si visa un tanar voinic,frumos cum nu se mai vazuse,dar cat ai clipi tanarul disparu lasand-o pe Atidorfa intristata ,caci nu ii spusese cum se numeste si nici unde il poate gasi.

        De cum disparu visul,Atidorfa,trimise soli in intreaga Imparatie Albastru-Azul,soli care trebuiau sa raspandeasca vastea ca cine ii va da de veste cum se numeste si unde ar putea sa-l gaseasca pe tanar,va primi de la aceasta rasplata pe masura.

        Multi doritori s-au perindat pe la imparatie ,insa nici unul dintre ei nu ii daduse vestea ce o dorea,pana intr-o zi cand cuprinsa de dezamagire ,era gata sa renunte.Atunci aparu ca din senin o libelula rosie care,spre surprinderea ei,i se adresa:

-Domnita mea,stiu exact ce te framanta!

-Cum ai putea tu,o vietate atat de mica,sa-mi stii gandurile?

-Nu ma subestima,caci stiu mai multe decat crezi.Stiu chiar si unde sa-l gasesti pe voinicul ce ti-a furat inima.

-Daca-i adevarat…spune-mi de graba!

-Afla ca tanarul misterios se numeste Amelian si ca sa ajungi la el trebuie sa gasesti mai intai Culoarea Mirosului de Iarba Verde.

        Nici nu apuca sa inteleaga bine vorbele ca libelula disparu.Atidorfa fu putin incurcata de cele ce aflase ,dar se hotara sa plece in cautarea Culorii Mirosului de Iarba Verde.

Si a mers eroina noastra cale lunga sa-I ajunga pana cand,cum mergea ea agale ca de … era obosita,da cu piciorul intr-o guma de sters.

-De ce ma lovesti?Ce ti-am facut?

-Imi cer iertare,nu te vazusem;ce cauti tu in mijlocul drumului?

-Demult locuiam intr-un penar frumos si ma intelegeam bine cu stiloul si rigla si ascutitoarea,insa creionul era dusmanul meu cel mai aprig.Intr-una din zile creionul s-a trezit mai moracanos ca de obicei si o profitat ca penarul nu era bine inchis si m-a aruncat afara.De atunci stau aici si ma ploua si imi e frig.

-Hai cu mine in cautarea Culorii Mirosului de Iarba Verde!spuse Atidorfa si plecara.

        Au mers ele zile in sir pana cand vazura pe marginea drumului o creatura mica si grasuta.

-Buna ,cine esti tu?

-Eu sunt o pitica de gradina,insa stapanul meu m-a alungat.Pot sa vin si eu cu voi?

-Sigur ca da!spuse Atidorfa si plecara mai departe.

        Cum mergeau ele asa auzira un falfait de aripi pe deasupra lor;si inca unul.Dupa ce le trecu sperietura eroinele noastre au observat cu surprindere cum o sirena cu aripi fugea de o albina.Atunci Atidorfa culese o floare de pe marginea drumului si ademeni albina.Sirena fu bucuroasa ca scapa de albina si intreba daca le poate ajuta cu ceva.Fetele ii raspunsera ca nu,dar daca vrea le poate insoti in calatoria lor,iar sirena accepta cu mare drag.

        In drumul lor spre Culoarea Mirosului de Iarba Verde,sirena le povesti ca demult era si ea o sirena ca toate sirenele si locuia in marea de sirop de struguri.Era o zi frumoasa de primavera cand se hotara iasa la plimbare.Sirena se lasa furata de peisaj si de cele ce se intamplau in jurul ei:calutii de mare se jucau cu stridiile,algele se unduiau la atingerea suava a curentilor,delfinii dansau,totul in jur era veselie,cand fara sa realizeze,trecu in taramul rechinilor.Acolo dadu peste Herghil,capetenia rechinilor,care vazand ca sirena i-a invadat teritoriul a pedepsit-o dandu-i aripi si de atunci e exilata pe uscat.

        Nici nu termina bine de povestit sirena,ca in fata lor aparu un copac mare si uscat care-si intindea crengile pe drum si  nu le dadea voie sa treaca.

        Copacul se adresa fetelor spunandu-le ca singura cale de a putea trece  este sa-l ude la redacina cu apa din marea cu sirop de struguri.De cum auzi vorbele copacului,sirena incepu sa cante un cantec numai de ea stiut si inteles.Atunci un suvoi de apa se napusti la poalele copacului readucand viata in trunchiul acestuia.Deodata crengile se ridicara de la pamant,lasandu-le pe eroinele noastre sa treaca.

        Dupa ce au trecut de copacul cel uscat au mai mers ele sapte nopti si sapte zile pana au ajuns la un pod in fata caruia statea un greieras rosu rautacios.

-Unde credeti voi ca mergeti?

-Pai…noi mergem in cautarea Culorii Mirosului de Iarba Verde.

-Daca voi spuneti…asa sa fie,dar mai intai trebuie sa-mi dezlegati ghicitoarea

-Vom dezlega ghicitoarea de indata ce-o vei spune!

-Iata:

Ce e plat si ce-i rotund,

Ca-i present si ca-i trecut

Toate-n ea s-au adunat

Ape,munti si inghetat.

Daca voi raspunsul stiti

Hai,va rog sa va grabiti!

Ghicitoarea greierasului le puse pe ganduri pe eroinele noastre,insa intelepciunea cu care era inzestrata pitica de gradina le veni in ajutor.

-Stiu! –spuse aceasta- raspunsul ghicitorii tale nu e nici pe departe atat de greu pe cat iti imaginai.

-Spune-l atunci,de esti asa de inteleapta precum zici.

-Raspunsul este “harta”

Cum auzi cuvintele piticai,greierasul se facu negru de furie,pentru ca aceasta reusi sa-i dezlege ghicitoarea.

-Bravo!spuse greierasul si inainte sa le lase sa treaca podul le darui o creta magica,spunandu-le ca nu se stie cand or sa aiba nevoie de ea.

        Atidorfa si ajutoarele ii multumira greierasului pentru darul facut si pornira mai departe.Mai mersera ele o buna bucata de vreme,cand in fata lor se ivi o padure ce se intindea cat vedeai cu ochii.Mare le fu mirarea cand vazura ca in copacii acelei paduri cresteau acadele de ciocolata.Intrara fetele noastre in padure si incepura a se infrupta din bunatatiile ce le inconjurau.Nici nu apucau sa termine acadelele de ciocolata dintr-un copac ca treceau la altul.Au mancat ele copac dupa copac uitand motivul pentru care ajunsesera acolo.Tocmai cand erau gata sa treaca la alt copac,in fata Atidorfei aparu libelula cea rosie.De cum o vazu,Atidorfa isi aminti de ce please la drum si calauzita de libelula reusi sa iasa din padure;si cum iesira vazura inaintea lor portile unui palat.Libelula le spuse atunci ca inauntru palatului o vor gasi pe Culoarea Mirosului de Iarba Verde,dar pentru asta trebuie sa urce in turn, unde vor gasi deasupra unei usi o cheie mare,ruginita cu care trebuie sa deschida unul din cele 20723 de lacate,apoi libelula disparu ca prin farmec.Atidorfa si ajutoarele ei urmara sfatul libelului si urcara in turn unde deasupra unei usi gasira cheia ,intocmai cum le povesti libelula.Atidorfa insfaca cheia si incepu sa incerce sa deschida lacatele.Dar vai, erau multe!!Au incercat ele ore ,zile ,saptamani ,insa cheia nu se potrivea niciunui lacat.La un moment dat Atidorfei ii veni o idee.O ruga pe guma sa stearga gaura ultimului lacat,iar ea lua creta magica daruita de greierasul rosu si rautacios si desena o gaura pe masura cheii.In spatele usii se afla Culoarea Mirosului de Iarba Verde.

        Era o fiinta ciudata;inalta precum un stejar,cu ochii mici si verzi ca niste boabe de cafea,cu parul din fire de iarba,cu pielea ca noaptea ce raspandea in camera miros de frezii si lacramioare.Aceasta se adresa voinicelor:

-Cine sunteti si ce cautati aici?

-Eu sunt Atidorfa ,din Imparatia Albastru-Azul,si am venit sa te intreb unde pot sa-l gasesc pe Amelian.

-Afla draga mea ca Amelian este baiatul meu si nu-l dau oricui.Daca il vrei cu adevarat trebuie sa-mi indeplinesti trei dorinte.Vreau sa te duci in padure si sa-mi aduci de acolo o acadea din singurul pom cu ciocolata amaruie.

        Fata de cum auzi porunca se ingrozi la gandul ca nu va putea gasi niciodata pomul de una singura.Atunci aparu in fata ei libelula ,care o calauzi pe fata pana in fata copacului.Atidorfa aduna cateva acadele si i le aduse Culorii Mirosului de Iarba Verde.

-Ai indeplinit cu succes prima pounca.Sa te vad acum.In cel mai intunecat colt al padurii o gasesti pe Duhorina,o femeia batrana si hapsana.Ea detine esentele cele mai frumos mirositoare de pe aceasta lume si vreau sa-mi aduci una din ele.

        Atidorfa zbura repede cu ajutorul sirenei pana in celalalt capat al padurii unde o gasi pe Duhorina.Cand aceasta nu fu atenta,jap! insfaca o sticluta cu esenta si se facu nevazuta,intorcandu-se cu ea la palat.

-Te-ai descurcat bine cu cele doua dorinte,sa vad cum te descurci cu ultima;spuse Culoarea Mirosului de Iarba Verde si ii arunca Atidorfei o privire plina de mister.

-In spatele palatului meu se afla o gradina plina cu cele mai rare si frumoase plante,insa din gradina mea lipseste Floarea Cantatoare.Vreau sa te duci sa o gasesti si sa mi-o aduci de graba,caci altfel nu ti-l dau pe fiul meu de sot.

        Cele spuse de stapana palatului o cam descurajara pe Atidorfa,fiindca nu stia nici cum arata si nici unde sa gaseasca Floarea Cantatoare.Atunci aparu din nou libelula cea rosie,care ii spuse:

-Nu te intrista domnita mea,caci am sa te ajut eu.Afla ca Floarea Cantatoare se gaseste in gradina unui lenes urias,dar ai grija domnita ca lenesul a vrajit floarea si oricine asculta cantul ei cade intr-un somn adanc.

-Ce ma sfatuiesti sa fac scumpa mea libelula?

-La intrarea in gradina se afla un copac in care cresc ghemotoace de cauciuc.Culege doua si baga-le in urechi,apoi stropeste floarea cu apa din paraiasul ce strabate gradina pentru a rupe vraja.

        Dupa ce ii multumi pentru sfat libelulei,Atidorfa si ajutoarele plecara spre gradina lenesului.

Cand ajunsera acolo,vazura ca lenesul statea rezemat de un copac si privea cerul.

-Ce facem?intreba Atidorfa.Nu vom putea lua floarea .

        Atunci sirena se furisa pana in spatele copacului de care era rezemat lenasul si incepu  sa-i cante acestuia pana cand adormi.Atidorfa facu cum o povatui libelula si isi acoperi urechile cu ghemotoace de cauciuc,apoi lua apa din paraiasul din gradina si uda floarea.Dupa ce vraja fu rupta o culese cu grija si pornira spre palat.

        Culoarea Mirosului de Iarba Verde se arata incantata la vederea florii si cum promisese il dadu Atidorfei pe Ameliam de sot.

        Intorsi in Imparatia Albastru-Azul,Atidorfa si Amelian au facut o nunta mare,iar drept multumire ca au ajutat-o sa-si gaseasca iubirea, libelula,guma,pitica de gradina si sirena au fost lasate sa traiasca alaturi de ei si au trait fericiti,mai ale guma care a primit un penar numai al ei.

By ukana erua :))

Smething new.

           De curand a fost ziua mea, iar celor care au uitat sa-mi spuna la multi ani le transmit ca  ii iert de data asta, cu conditia sa nu se mai repete. :) Cel mai frumos lucru nu a fost ziua mea in sine (ca vorba aia, e in fiecare an) ci  faptul ca o data cu ea, o noua pasiune a facut radacinute in inima mea.
          Am primit o chitara! si am fost extrem de fericita. acum ma chinui sa invat sa o foslosesc , dar intre noi fie vorba nu e chiar asa floare la ureche.E destul de greu pentru un incepator sa tina un acod care presupune bareu, sau  tinerea a 4 corzi cu patru degete pe 3 taste. ;))  sau ma rog e greu pentru mine, nu stiu daca e o regula generala. Imi doresc din suflet sa reusesc sa cant si eu candva in viata asta ca si el.. El e ca si cum s-ar fi nascut cantand la chitara, nu depune nici un efort. Il cam invidiez ce-i drept :-" da-mi trece mie!
          Momentan ma chinui (dupa ce am invatat cateva acorduri de baza, le mai uit denumirile cateodata ce-i drept) sa invat sa cand inceputul de la Cheek To Cheek - Ella Fitzgerald and Louis Armstrong dar e mai greu cu trecerea de la un acord la altul in timp util.;)) Sper sa reusesc cat mai  repede. important e ca sunt dornica sa invat
          Sper sa fiu vreodata capabila sa invat cateva piese cap coada pe care sa le cant in fata prietenilor (care sa fie incantati desigur).
          Dar pana atunci o sa va tin la curent cu felul in care o sa evoluez. Pana data viitoare ne www, si sms, siiiii HAI PA!

Bucati de ganduri

I

-Simt ca te stiu din totdeauna… Ii spuse el şi-I stranse si mai puternic mainile între ale lui.

-Cine stie…? Poate ne-am cunoscut în altă viaţă…

-Nu, ştii prea bine că nu mai cred în  aşa ceva.

Fata râse…Ajunseră, involuntar, purtaţi de drum, într-o librărie. Ea cauta de mult o carte anume şi merse direct la raftul unde  ştia că ar putea să o găsească. El însă, se pimba aiurea , de la raft la raft, poate, poate, i-ar atrage ceva atenţia. Se oprii brusc, cu faţa încremenită, in faţa unei carţi cu poveşti. Parcă avusese o revelaţie. În momentul acela o strigă :

-Iubito!!! Vin-o repede te rog! Repede!

Fata venii într-un suflet, iar cu faţa îngrijorată îl întrebă:

- Hey! Ce-I cu tine? ce s-a întamplat?

-Vezi cartea asta? Uită-te bine  şi spune-mi ce vezi!?

-O carte de poveşti… ar trebui să văd altceva?

-Da !! uită-te bine! Eşti chiar  tu iubito! De aici te ştiam. Eşti întruchiparea tuturor prinţeselor din copilăria mea. Uită-te! Eşti exact tu! Blondă,  cu ochii verzi, mari si curioşi. Iubit-o, îţi vine să crezi? Sunt singurul bărbat din lume care chiar are prinţesa lui… Adevărata prinţesă!

II

-Spune-mi  iubito, va fi aşa mereu? Inima mea va fi mereu în haos din cauza ta? Pentru că, dacă va fi aşa, înseamnă că nu-mi va mai răspunde niciodată la comenzi.  Şi de parcă asta n-ar fi fost de ajuns, se pare că mintea începe sa facă şi ea acelaşi lucru. Am ajuns în halul în care  nici măcar autosugestia nu  mă mai influenţează in niciun fel . Nu ştiu  dacă înţelegi ceva, dar te rog ascultă-mă!

Fata îl asculta cu faţa emoţionată…

- De trei zile nu am mâncat nimic! Şi curios este faptul că nu mi-e foame. Şi asta pentru că  ma hrănesc cu tine! Este suficient să ,mă gândesc   la tine  si stomacul meu se umple cu fluturi. Lumea mea e dată peste cap… numai la tine mă gândesc,  eşti pretutindeni. Dacă vreau să citesc, eşti printre rândurile  carţii,  dacă vreau să dorm, îmi eşti în vise, dacă ascult o melodie, o aud cântată de tine… ce- mi faci?

- Stii ceva iubitul meu? Îţi mulţumesc că mi-ai zis asta, pentru că mintea mea, înecată de haos, nu ar fi fost în stare să găsească  cuvintele potrivite pentru a-ţi spune ce simt pentru tine. Se pare că  inima ta a grăit pentru amândoi… îţi mulţumesc…

Îi raspunse fata cu ochii inlacrimati.

III

Să-mi spui iubitule tu ce crezi despre următoarele cuvinte: “Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodată, dar în căutarea ei merită să alergi toată viaţa!”

-Nu cred în ele…pentru că eu tocmai am atins fericirea… fericirea mea eşti tu! Sau cine ştie? Se poate să fiu eu cel mai norocos  om de pe pământ şi să fiu singurul care a atins-o.

Fata rosii, ştiind că îi erau adresate aceste cuvinte. Sinţea cum trupul ei i-a formă lichidă şi urma să se prelingă pe jos, dacă el nu  ar fi prins-o de mană, salvând-o astfel de la risipire…

-Sunt convins că in cautarea ei meită sa alergi toată viaţa… pentru că nu toţi oamenii au norocul meu. Nu toţi au avut şansa să afle ce este fericirea  la puţin peste 20 de ani.

Iubito nu vezi că m-am îndragostit de tine? Eşti o persoana uşor de adorat…Nu vezi ce bine ne stă impreună? Ar trebui să ramâmen aşa pană la sfârşitul  zilelor.

-         Asta  daca Dumnezeu nu are alte planuri cu noi….

-Asa este…

IV

-aaaaa si inainte sa pleci, cheama-ti te rog fluturii ca mi-au ros destul stomacul... ii zise ea.
- de ce-as face asta doar n-au plecat de la mine de bine ce le era. stii tu draga? orice fluturi au stomacul lor. E unul singur si e doar pentru ei. nu se pot amesteca fluturii si cu stomacele  asa la intamplare. Daca vrei eu ii chem dar pana maine or sa moara pt ca  stomacul meu este doar pentru fluturii mei, ai tai nu ar supravietui la mine.  As fi otravitor.... dar ii iau daca vrei. Oricum se spune ca fluturii traiesc doar o zi... Ceea ce nu stii tu este ca  aceasta specie poate trai la infinit daca sunt primiti in stomacul care trebuie. Ia  spune-mi iubit-o acum mai vrei sa-i iau?

- cred ca nu.... pana la urma imi place aceata dulce  durere... iti multumesc iubitule ca le-ai permis sa vina la mine...

V

Feelings

                    Life can be so beautiful...de ce sa ne pierdem vremea vorbind despre masini luxoase,  vile si piscine? nu inteleg de ce?atata vreme cat fericirea nu consta in a le detine; sau cel putin asta este parerea  mea lately. Iubesc  viata mea in perioada asta. Ma simt in stare sa mut muntii din loc daca vreau, si asta se datoreaza unei singure persoane...se pare ca perioada grea a cam trecut si sunt fericita acum! foarte fericita!

                     Tot ce s-a intamplat pana acum a fost o poveste si tot ce se va intampla de acum va fi tot o poveste zicea Chuck Palahniuk. si ca in orice poveste trebuie sa existe un "print si o printesa." Ei exista normal, si fericirea lor se datoreaza faptului ca ei  cred in existenta printilor  a printeselor si in dragostea lor nemarginita care  invinge raul.

                     Ce inseamna implinirea?sa insemne oare senzatia de preaplin sufletesc care te invaluie cand esti cu el? sa fie senzatia ca ai totul si ca nu-ti mai trebuie nimic din lumea asta...? sau oare astea doua cumulate iti dau implinirea? ia ganditi-va oamnei suntefi impliniti sufleteste? pentru ca eu...

                      Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decat cea mai  calduroara imbratisare?cea mai dragastoasa starngere de mana? sau cel mai dulce si emotinant sarut? nimic... poate doar zambetul ametitor, sau soapta calda imbibata in fiori. Si cand toate astea se contopesc cu  notele unei chitari care se nasc pentru mine, va puteti da seama care este rezultatul... si daca nu, inseamna sa nu ati fost indrgostit niciodata

                        Mereu astept cu nerabdare ziua de maine, pentru ca stiu ca atunci te voi iubi mai mult decat o fac azi...